Nu doar in probleme de politica sau fotbal gasim un numar mare de specialisti si cunoscatori din exteriorul domeniului.
Nici domeniul vizualului, al fotografiei critica este foarte efervescenta si atinge cote maxime. Altfel spus nici o lucrare nu scapa netaxata de ochiul mai putin antrenat si mintea odihnita a unora.
Protagoniste au fost aceste imagini, la care cativa fotografi de evenimente, destul de cunoscuti din domeniul s-au grabit sa reproseze:
“Astea sunt cadrele mele! ” S-au inspirat de la mine”
Cum poate fi facuta acuzatia de furt, doar in baza faptului ca personajele sunt pozitionate la fereastra?
Cum am fost inceput toata aceasta nebunie?
La o parte din evenimentele noastre, botezuri sau nunti mai restranse avem de a face cu oameni normali, suprinsi intr-o atmosfera cotidiana. Nu toti locuim in vile spatioase si nu toti isi permit inchirierea unor camere sofisticate ale unor hoteluri scumpe, doar pentru organizarea unei [sedinte foto] ale pregatirilor de dinaintea nuntii sau a botezului.
Avem de face cu oameni simpli care sunt participanti la un eveniment important din viata lor.
In calitate de fotograf profesionist, trebuie sa fi in masura sa transformi lucrurile banale in ceva spectaculos, sa observi teatralitatea unui cadru si sa adaugi substanta artistica acestuia, astfel incat rezultate pe care le predai clientilor sa fie unele pe masura asteptarilor. Pe masura ce participam la mai multe evenimente, ni se semnala tot mai des ca folosim aceleasi pozitii/incadrei ale altor “colegi de ai nostri, fotografi”, am decis sa fac putina ordine in aceasta problema.
Recunosc, m-am inspirat! Sursa de inspiratie a fost…
Insa inspiratia nu a venit din zona criticilor nostri efervescenti de mai sus ci din cu totul alta parte, mai cu seama din Delft, un oras olandez, oras in care locuia acum cateve secole in urma artistul Johannes Vermeer.
Am procedat cum au procedat si primele generatii de fotografi: am apelat la ajutor din partea artei!
Operele din patrimoniul artei europene, au furnizat civilizatiei un mod selectiv in care noi privim lumea, de a avea propiile supozitii despre ce inseamna arte si frumosul in general.
Pe langa ca Vermeer a fost un extraodinar portretist, premisele care m-au determinat sa ma inspir in fotografia de evenimente din acest artist, a fost faptul ca artistul locuia si lucra in mare parte scene din interior chiar din interiorul apartamentului sau. Un apartament cu un interir umil in contrast cu palatele si saloanele familiilor de pe unde au fost expuse operele artistului.
Scenografia pe care o organiza Vermeer, modul in care utiliza lumina, felul in care lumina difuza din fereastra se proiecta asupra chipurilor personajelor, jocul luminii si al umbrelor, stralucirile, clarobscurul care iti crea o anumita dispozitie din opere au fost sursa inspiratiei mele din spatele acestor cadre.
Inspiratia din fotografie
Pentru a deveni un fotograf de succes ai nevoie de foarte multa munca. Munca ce presupune si inspiratie.
Asadar inspiratia in fotografie este un lucru bun, nu o conotatie negativa asemeni titlului dat articolului precedent. Fara inspiratia lumea imaginii pe care o avem astazi pur si simplu nu ar exista.
Ca si principiu fundamental al istoriei artei apropape toate imaginile produse in prezent se datoreaza intr-o mare masura altor imagini (Heinrich Wölfflin) sau altfel spus procesul de realizarea al imaginilor este transmis din aproape in aproape (Ernst Hans Gombrich).
Asadar, in calitate de fotografi, ideile pe care consideram ca le avem, sunt cu siguranta ale noastre? Nimic nou sub soare putem concluziona. Astfel fiecarui cadru, produs de cel mai bun fotograf din lume ii vom gasi un corespond unui alt artist ce se topeste in vastul patrimoniul al imaginistii universale.
Am vazut si cadre specificifice stilului meu pe la alti fotografi, insa pot spune ca sunt doar cadrele mele?
IN INCHEIERE CATEVA LUCRURI DESPRE CRITICA
Critica este o latura importanta a dezvoltarii artistice, iti deschide foarte multe perspective asupra lucrarilor, a autorului a gustului publicului.. Spre exemplu istoricul de arta Victor Ieronim Stoichita a comparat fenomenul criticii drept “umbra a creatorului”. Fara feed-bac-uk privitorului, arta, evolutia imaginilor in forma prezenta nu ar fi putut fi posibila.
Insa aceasta trebuie sa vina de la oameni care poseda un minim de cunostiinte in domeniu alfel te indepartezi flagrant de la subiect. In momentul de fata fotografia este supusa unui tir necontenit de critici, dintre care majoritatea nu sunt decat reactii ostile, fara o baza reala sau a servi unei directii constructive.
Scrie un comentariu: